aveam telefonul indesat in buzunar, imposibil de ajuns la el in aglomeratia din metrou
ridic privirea spre mana care se tinea de bara de deasupra
6.25
e devreme, imi zic!
ma uit in continuare la ceasul mare si metalic, la cifrele colturoase – ceva suspect! nu misca nimic! limbile erau incremenite 6.25.00
futu-i!!
cat o fi ceasul?!

*
pe scaunele din fatza mea un tip si cu o tipa se chinuie sa dezlege careul de sudoku din Adevarul de seara
in stanga lor altii … cu aceeasi ocupatie! de-aia n-am mai prins eu ziarul!!
in dreapta … o tanti blonda, tunsa teatral bate nervoasa din picior si se uita la mine cum infulec pe nerasuflate un pachet de biscuiti

*
ma uit la aburii care se ridica disperati din cana alba proptita in fata monitorului – primul Coldrex din multele ce vor urma

/Robert Miles – Children/